Login

Săgeata Verde, automotoare benzo-electrice și vagoane construite la Fabrica Johann Weitzer din Arad.

Postat la data de 5.10.20 in Sectiunea Clădiri și Monumente

“Săgeata Verde, sau trenul electric, cum îi mai spuneau cei care au călătorit cu ea, a făcut prima cursă pe 1 decembrie 1906. În vremea aceea nu era încă verde și nu era nici măcar tren electric în adevăratul sens al cuvântului.

Construcția căii ferate cu ecartament metric Arad – Podgoria a început pe data de 11 decembrie 1905. Lucrarea a fost finanțată atât din foduri publice cât și private. Linia a intrat prima oară în probe pe 18 noiembrie 1906. După încă o rundă de încercări care au avut loc pe 30 noiembrie, inspectorii veniți de la Budapesta și-au dat acordul ca aceasta să fie deschisă publicului, ceea ce s-a și întâmplat o zi mai târziu.

La momentul deschiderii circulației, linia Arad – Podgoria avea o lungime totală de 58,3 kilometri. Traseul era împărțit în trei sectoare: Arad – Ghioroc, în lungime de 22,3 kilometri, Ghioroc – Pâncota, de 22,2 kilometri și Ghioroc – Radna, lung de 13,9 kilometri.

Lucrarea a fost realizată de firma Henning, Hartwich & Co. din Berlin care pe lângă construcția propriu-zisă a căii de rulare s-a ocupat și de dotarea ei cu material rulant. Proprietar al liniei era societatea „Caile Ferate Motrice de Interes Local Arad-Podgoria S.A care avea ca acționari oameni de afaceri din Arad și Budapesta, persoane fizice dar și Primării ale localităților de pe traseu.

Din 1906 și până în 1913 linia a utilizat pentru tractiune automotoare benzo-electrice și vagoane construite la Fabrica Johann Weitzer din Arad. Soluția nu a fost una grozavă. Sau cel puțin nu a fost suficient de eficientă pentru calea ferată Arad – Podgoria. Automotoarele se defectau des și aveau probleme de tractare mai ales pe sectoarele în pantă dintre Ghioroc și Pâncota. În primii ani au fost multe momentele în care trenurile au putut să urce numai după ce erau remorcate iar călătorii coborau din vagoane. Societatea care administra linia a cumpărat în 1907 două locomotive cu abur pentru transportul vagoanelor de marfă însă acestea erau folosite oricând erau disponibile și pentru remorcarea trenurilor de călători.”

Automotoare

“Automotoarele Ganz erau dotate cu 4 motoare electrice, fiecare având câte 33 de KW (aproximativ 44 de cp). Acestea funcționau cu curent continuu și dădeau vagonului motor o putere totală de 132 KW (aproximativ 177 cp).

Construite de uzinele Ganz din Budapesta, automotoarele beneficiau la momentul punerii în circulație de cele mai avansate soluții tehnice ale vremii, menite a spori siguranța dar și confortul pasagerilor: comandă multiplă, frâne pneumatice Knorr fabricate în Germania, încălzire, sistem de ventilație și iluminat electric.

Pasagerii au fost foarte încântați în primii ani de gurile de aerisire din plafonul vagonului. Deschise în mers, acestea asigurau o ventilare bună în interior.

Pentru o mai bună vizibilitate pe timp de noapte automotorului i-a fost montat un far mare amplasat central la ambele capete. Și acest element a fost foarte apreciat de călători, pentru că dădea trenului un aspect aparte. O altă caracteristică deosebită erau ușile din mijlocul cabinei de comandă. Acestea erau folosite în eventualitatea în care erau legate unul după altul mai multe automotoare, situație în care ușile în cauză permiteau tranzitul între vagoane.

Vagonul motor avea în total 48 de locuri pe bănci, câte 24 pentru clasa a II și tot atâtea la clasa a-III-a. Pe centrul automotorului, în spațiul care separa cele două clase a fost amenajată o toaletă pentru călători iar în spațiul de vis a vis, o cabină pentru conductori. Inițial vopsite gri, majoritatea automotoarelor Ganz au fost vopsite în verde în ultiml an al Primului Război Mondial din motive de camuflaj, culoare care i-a dat mai apoi trenului și numele de ”Săgeata Verde”.”

Sursa bibliografica: https://sageataverde.ro/istoric/

Sursa foto:desprejudetularad.ro

guest
0 Comentarii
Inline Feedbacks
Vezi toate comentariile